Prea-plinul; mesagerii…

15 februarie 2007
Confuzii seci pe-o marmura de apa…
Tacerea arzatoare pare ca ne-neaca si ne arunca-n crestele gandirii, ne scalda, ne strecoara prin raza fericirii si-apoi ca zmei in Soare ne pierdem constiinta, furam doar amagiri, ucidem brut Fiinta…
Noi suntem mesagerii ce-am abolit durerea, ne-am incrustat in sange sa sfasiem puterea, s-eliberam cuvantul si cu o frunza-n vene, sa inviem amurgul…
Ne inchinam simtirii si refuzam ratiunea, noi suntem sentimentul ce-a vrut sa schimbe lumea… speranta unei taine ce ,,azi-ul” nu o cere, ne arde-n cotul vesnic, dar flacara-ncet piere…
Ne-ati spintecat pe pleoape visarea unei lacrimi ce-a cutezat sa zboare… acum, rupem amurguri si vindem vorbe goale, caci soarele ne minte, ne calca in picioare…
Injunghiati artere ce-mprastie-n simtire trei fascii de lumina si-o raza de orbire ; nu cutezati sa spargeti, din spectrul de lumina, cristalul frant in sange, rasfrant pe-o apa lina, dar, goi in pranzul verii, ne retezati abisul, ucideti si zambiti… nu ne-ntelegeti visul…
Noi eram mesagerii ce-am abolit durerea, ne-am incrustat in sange si-am sfasiat puterea; eliberat, cuvantul ne-a inviat amurgul, dar noi plutim in sange, nu ne-ntelegeti gandul…
 
                                            


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X