scrisoare de august (…oldie…)

12 aprilie 2007

                                                                          Azi: ziua Soarelui Rasare

 

                                                              Aici: La noi pe varf de creasta umeda de vant

  

                                             Ti-aduci aminte(?)
  

 

Sunt zile de vara cu pete de Soare pe picuri de Luna si stropi de matase in cristale de bruma intunecate de un verde crud si insetate de amurguri aramii desenate pe coli cu colturi transpirate de lumina…
 Sunt zile de vara, caniculare zile de vara ce-ngheata-ntr-o lacrima si se topesc pe peretii violeti ai unei camere ce-mi paleste-n priviri printre conuri de nufar scaldate de ploaie…
 Sunt zile de vara ce nu le mai am, ce sting focuri albastre de lumanari de menta in colturi caramelizate sub o mantie plina cu licurici nabadaiosi ce-si vantura aripile in sticlute imbibate cu fericire… Si nu orice fel de fericire, ci o fericire absurd de ravnita prin banalitatea ei caci o cumpar zilnic de la orice colt de strada, de la aceeasi batranica parfumata cu migdale ce-mi cere cinci mijloace dezvelite de nuca in schimbul a patru picaturi de fericire imbibata in hartie mata ,creponata…
 Insa, in toata incurcatura din ochiurile panzei de paianjen, cunosc o alta fericire ce nu paleste nici sub flacarile brune ale marii cand isi ineaca valurile de malurile plajii; e-o fericire ce se divide printre picaturi primejdioase de lumina si se-nfiripa-n aripile rupte ale miezului de pace ce mi-l ascund in camaruta amaruie a sufletului meu…
 E fericirea ce-mi alinta visele si mi le alungeste spre polii-nzapeziti ai limitelor zarii si ma arunca-n guturaiul unei lumi ce imi zambeste prin cioburi colorate de vitrina muzicala, insa ma scalda, ma raneste si m-adoarme-n puful norilor albastrii, invelindu-mi talpile cu pleoape strecurate prin parfumuri de roua…
 Am aripile intinse la zeci de kilometrii departare una fata de cealalta si simt cum isi crapa si apoi isi carpesc radacinile de trunchiul nestatornic al copilariei mele…Amintirile ma gadila in strafundul camarutei de zi a pupilei si-mi vantur pletele pe zeci de mii de fire de matase inspirand arsura crinilor furati de mreaja calelor uitate pe un colt de frunza de alun…
 Uitarea asta parfumata, adancita-n colturi de caiete si lipita pe un timbru cu destinatie incognita ma face sa-mi desfac panglica aurie a dansului de noapte si s-alunec pe o semnatura din finalul unui biletel copilaresc, inmiresmat de dragoste…

  

Cu gandul in gandul noptii, tot eu

                                                                                     Visul…

 
 
             

 

 

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X