Archive for Diverse

de-o suta..

luni, mai 14th, 2007
        port fericirea in sticlute de-o suta…deschide-ti larg portile
inimii si lasa-ma sa scurg lichidul aramiu si da-mi, de-acolo, de pe
masa albastra dopul de pluta…urgenta 005..visele tale vor sa
fuga…ah, stai calm le-a prins portarul de la trei in opinci si vine
pana la sase sa ti le aduca…nu uita sa-ti incui cheile sub masa cand
pleci de acasa si leaga usa de draperii , dar ai grija sa nu-i trezesti
pe copii …shh, nu mai vorbi!!… paseste incet, lipseste-ti ideile de
azi pe tapet si fugi pana la doi sa cauti iubirea cred ca am uitat-o
amandoi amanet cand am cumparat amintirea…sa cumperi o salba de nuferi si trei-patru aripi s-alungi suferinta ce-o suferi…vezi ca ploua, ai grija
cand te-ntorci la noua…gradina e plina de melci, sa nu cumva sa-i
ineci!… alipeste-ti zambetul de luna si vino degraba sa-mi zici
"noapte buna!"…nu uita sa arzi cosmarurile din debara si maine sa
arunci scrumul din macara… inchide-ti pleoapele peste gene si hai sa
visam printre parfumuri omogene…

          port fericirea in sticlute de-o suta…nu le deschid pentru altii ca poate stranuta..
                                           
 

 

cuvinte-n rezonanta…

luni, mai 14th, 2007
cu picioarele goale vantul  vantura gandul sub soare..Sunt zeci de
cuvinte ce-ti calca prin minte urmele pasilor, sunt zeci de infinite pe
care le arunci in cuvinte…Miroase-a pacat, a tot ce-n calea visurilor
tale-a cutezat si-a stat; miroase-a dimineti lipite pe pereti ce
zgarie  trecutul  cu o pana… Eu nu te am acum si nici nu te-am avut,
n-am cutezat sa sper, nu am sperat c-am vrut…Eu nu te stiu  pe tine
si nici nu te-am stiut desi tu-mi spulberi teama si nici nu stiu ce-am
vrut…Si imi inec privirea in lacrimi dintr-un gand desi te stiu pe
tine si-mi place sa te-ngan… Tu nu te stii pe tine si nici nu te-ai
stiut chiar daca fericirea nicicand nu te-a durut…Miroase-a rusinare
cu buze-nflacarate si-a vant de-nduplecare cu aripile sparte…Sunt
zeci de mii de cioburi ce nu mi le explic si-ncerc ades sa-nlatur
tristetile la plic…Primim dozajul zilnic si ne-ncrustam in sange o
ratie de lacrimi si-o patima de fulger…Eu nu te stiu pe tine si nici
nu te-am stiut, poate am vrut candva, dar n-am stiut c-am vrut…
Tacerea nu apasa, e doar un aliat , ea ma arunca-n casa si-mi spune c-am
visat…ea trage-n sec zavorul  si-njunghie o zi, iar disperarea ei
ma-ncuie-n amintiri…Tu nu ma stii pe mine si nici nu m-ai stiut, pledezi pentru iertare, dar
poate c-ai fi vrut…
                           

 

scrisoare de august (…oldie…)

joi, aprilie 12th, 2007

                                                                          Azi: ziua Soarelui Rasare

 

                                                              Aici: La noi pe varf de creasta umeda de vant

  

                                             Ti-aduci aminte(?)
  

 

Sunt zile de vara cu pete de Soare pe picuri de Luna si stropi de matase in cristale de bruma intunecate de un verde crud si insetate de amurguri aramii desenate pe coli cu colturi transpirate de lumina…
 Sunt zile de vara, caniculare zile de vara ce-ngheata-ntr-o lacrima si se topesc pe peretii violeti ai unei camere ce-mi paleste-n priviri printre conuri de nufar scaldate de ploaie…
 Sunt zile de vara ce nu le mai am, ce sting focuri albastre de lumanari de menta in colturi caramelizate sub o mantie plina cu licurici nabadaiosi ce-si vantura aripile in sticlute imbibate cu fericire… Si nu orice fel de fericire, ci o fericire absurd de ravnita prin banalitatea ei caci o cumpar zilnic de la orice colt de strada, de la aceeasi batranica parfumata cu migdale ce-mi cere cinci mijloace dezvelite de nuca in schimbul a patru picaturi de fericire imbibata in hartie mata ,creponata…
 Insa, in toata incurcatura din ochiurile panzei de paianjen, cunosc o alta fericire ce nu paleste nici sub flacarile brune ale marii cand isi ineaca valurile de malurile plajii; e-o fericire ce se divide printre picaturi primejdioase de lumina si se-nfiripa-n aripile rupte ale miezului de pace ce mi-l ascund in camaruta amaruie a sufletului meu…
 E fericirea ce-mi alinta visele si mi le alungeste spre polii-nzapeziti ai limitelor zarii si ma arunca-n guturaiul unei lumi ce imi zambeste prin cioburi colorate de vitrina muzicala, insa ma scalda, ma raneste si m-adoarme-n puful norilor albastrii, invelindu-mi talpile cu pleoape strecurate prin parfumuri de roua…
 Am aripile intinse la zeci de kilometrii departare una fata de cealalta si simt cum isi crapa si apoi isi carpesc radacinile de trunchiul nestatornic al copilariei mele…Amintirile ma gadila in strafundul camarutei de zi a pupilei si-mi vantur pletele pe zeci de mii de fire de matase inspirand arsura crinilor furati de mreaja calelor uitate pe un colt de frunza de alun…
 Uitarea asta parfumata, adancita-n colturi de caiete si lipita pe un timbru cu destinatie incognita ma face sa-mi desfac panglica aurie a dansului de noapte si s-alunec pe o semnatura din finalul unui biletel copilaresc, inmiresmat de dragoste…

  

Cu gandul in gandul noptii, tot eu

                                                                                     Visul…

 
 
             

 

 

 

un pic la plic..

joi, martie 22nd, 2007
    miroase a ceai la plic…zambesti ca si cand nu ai fi facut nimic, te stim cu totii dar te lasam mereu sa ne mai amagesti un pic..iti pieptan pleoapele, undeva la un apus de soare, iar tu cu somnul prins in gene si cu zambetul tau mare imi macini visul cu aceeasi, eterna, intrebare..: " unde dispar clipele oare?"…poate au si ele visele lor si, dimineata, cand isi usuca palmele pline de sudoare, le uita undeva prin dormitor.. sau poate..poate ele..doar…mai conteaza??..tu parca aveai un congres acolo sub fes ?! lasa clipele cu clipele lor si revino in decor..acopera-ti fruntea cu vantul din buzunare si uita-ti chipul intr-un val pe mare…fugi la culcare…
    ca un copil speriat de soare, nu-ti intinzi palmele-n vant de frica sa nu te uzi, ma amuzi… uneori, ascuns in gandurile tale de puf , visezi povesti pierdute printre randuri, in vazduh…
    tacerea ta nu ne-nfioara, ne amuza…Ia-o incet, sterge-ti ideile ce le-ai uitat in graba pe o buza si lasa-l pe Maine sa vina cu propria-i muza !…
 

meet pic..:))

joi, martie 8th, 2007

Portativul cu amintiri

luni, martie 5th, 2007

Totul ncepe printr-un scncet, ntr-o clip? n care ?i se pare c? auzi cum pe un portativ lipit cu octave, de mii de secunde, pe acela?i pian pr?fuit culorile ncep s? capete grandoare ?i s?-?i contureze o siluet?. Imensul se define?te prin detalii, detalii pe care numai tu ?i le poti defini pentru a le putea arunca n de?ertul nfometat al ideilor.

            S? situ?m pianul nostru pr?fuit ntr-o odaie; o odaie crpit? cu chirpici ?i cu ferestre att de mici nct Soarele abia simte via??.

U?a

od?ii, parc? o ram? dintr-un tablou cu pitici, se deschide larg l?snd n urma ei o zgrietur? pe portativul cu lipici. nfrico??tor, dintr-un perete al od?ii curg, nencetat, cte trei pic?turi de-o culoare sngerie ce se preling spre pragul u?ii.

 Trei ceasuri mai trziu ?i din umbra nc?perii ?i arat? chipul un prea frumos prin? ce purta la bra?ul s?u o prea frumoas? prin?es?, iar ochii lor str?luceau precum imaginea Carului Mare cnd i zmbe?te nencetat, pe un cer nseninat, Carului Mic. Fac trei pa?i ?i ncep s? danseze un soi de vals, un fel de dans ce par a l cunoa?te numai ei; ca printr-o minune apar nv?lui?i ntr-un lan? de nori ce i nal??, nencetnd s? valseze, i nal?? c?tre infinit, c?tre necunoscutul melodiei ce-i vr?je?te.. Vals, vals, vals ?i pete de curcubeu pierdute prin linii melodice armonioase ce se neac? ?i renasc din necunoscut. Din neant, apar mul?imi care aplaud?, aplaud? ?i rd, n continuu, apar, aplaud? ?i rd n continuu.

Distingi lumea ca pe un cerc ?i te nvr?i n urma umbrei tale ?i umbra ta te urm?re?te s? te prind? iar tu o cau?i n continuare ?i n jurul vostru lumea aplaud?, se rde iar n v?zduh se mai z?resc doar dou? perechi de aripi ce-?i ncle?teaz? r?d?cinile nv?luite de un lan? de nori. n continuare, te nvr?i n cerc ?i ncerci s? n?elegi, dar mul?imea rde, aplaud? asurzitor ?i tu pierzi ritmul valsului, ?i pierzi ncrederea n priviri, nu mai distingi chipuri, nu mai distingi sunete, nu-?i mai distingi ideile. ntr-o frac?iune de secund ? lan?ul de nori te nc?tu?eaz? ?i ?i fur? umbra, iar tu, n nv?lm??eala secven?elor ce-?i tulbur? privirea ncerci s? redescoperi prin?ul ?i prin?esa; i g?se?ti prin cea?? ?i te ag??i de o pan? din aripile lor ?i ?i dore?ti s? te scape din nebunia hohotelor ce-?i zgrie glasul. n continuare, se aplaud?, se rde asurzitor, iar tu, da tu, te sim?i pentru o clipa eliberat, ,,AI REU?IT!!!, te ?ii strns de aripile lor ?i parc? le sim?i dansul, deja l nve?i, sim?i cum libertatea te ncnt?, e?ti o parte din ei, din zborul lor, nimic nu te mai poate oprii, ai nvins

U?a

od?ii se trnte?te! Sunetul l?sat n urma ei bate a gol ?i tu, tu te treze?ti, undeva, pierdut n mijlocul unui ocean gdilnd clapele pianului pr?fuit. Nici urm? de odaie, nici urm? de mul?imea asurzitoare care rde n hohote ?i aplaud? nencetat, tot ce mai speri este s? reg?se?ti aripile care au ncercat s? te salveze, s? admiri valsul de priviri al prin?ilor, nsa te g?se?ti singur n inima unei imense lacrimi s?rate ?i n jurul t?u vntul flutur? zeci de file de diferite culori ?i m?rimi, toate cu acela?i nsemn. Prinzi o fi?uic? ?i cite?ti: Sfr?itul primului capitol! ?i te ntrebi, m?zg?lind cteva note pe portativul cu lipici, ,,Oare ce caut eu aici?!.

Timpul te las? s? te joci cu secundele sale, vntul ?i fur? gndurile ?i le scald? n unduirea valurilor, te sim?i singur, dar te alint? amintirea valsului, valsul din nori ?i dintr-o data te reg?se?ti zmbind, cu genele-?i nfipte n clapele pianului. ?i aduci aminte de copil?rie, de cire?ul din curtea bunicilor unde, de cele mai multe ori, ?i petreceai timpul visnd la momentul n care vei schimba lumea, la momentul n care ai s? cre?ti ?i vei purta povara n?elepciunii anilor trecu?i. Deodata totul pare att de real, bunica, o b?trnic? ce mirosea mereu a iasomie ?i ?i petrecea timpul ?esnd ,,pentru vremuri grele, ?i ndreapt? trupul greoi pe aleea pres?rata cu frunze de-octombrie, iar ?ie, ?ie ?i miroase a gutui. O prive?ti, pentru cteva clipe n ochii ?i-i ?opte?ti ,, pe portativul meu st? mereu o floare cu numele t?u..; b?trnica, nl?crimat?, te strnge la piept ?i-?i cnt? vechiul ei cntec de leag?n, cu care-?i alina durerea cnd erai de-o ?chioap?, iar ?ie, ?ie ?i miroase, n continuare, a gutui: ,,Copil cu p?rul de m?tas?/  Copil cu ochii-nm?rgela?i/ Las? bunica s? descoas?/ Din timp to?i anii intrista?i/ ?i nu pleca, r?mi acas?/ S? fiu mereu aripa ta

Ai amor?it n amintiri ?i asta ?i face bine. nf??at n melancolie deschizi ochii ?i te reg?se?ti n aceea?i companie a valurilor, n inima acelea?i lacrimi. ?i ntinzi tmplele pe marginea pianului ?i ngni cntecul bunicii. Adormi visnd la cufarul de lnga soba bunicilor ?i ?i se pare c? auzi cum vreascurile rupte dintr-un ram trosnesc n focul apring; e iarna, e noapte, ninge cu ngeri ?i ngerii am?gesc clipele ?i le prefac n flori de ghea?? pe fereastra camerei copil?riei tale. Cuf?rul bunicului, cuf?rul lui cu amintiri, cuf?rul n care-?i punea toate necazurile ?i din care diminea?a ?i lua cte un zmbet nou, cuf?rul nu mai exist?, dar exist? amintirea lui ?i ea te doare, dar, n acela?i timp, te ferice?te.

Furtuna pe ap?. E?ti prins de pianul t?u pr?fuit ?i aruncat ntr-o furtuna monstruoas?, un vrtej ame?itor n care albastrul devine violetul rozaliu, iar tonuile de gri sunt palide nuan?e de c?r?miziu, sunetele sunt doar fosile ale unor silabe ce nu-?i g?sesc rostul, privirea ?i se mpnze?te  iar trupul t?u, trupul t?u nu-?i mai simte trunchiul, nu-?i mai recunoa?te r?d?cinile, nu-?i mai are aripile, trupul t?u e alipit octavelor de pe portativ . Te zba?i, te mpotrive?ti ?i cazi, cazi ntr-un abis. Totul se-ntunec? n jurul t?u, noaptea asta pare vid?, noaptea asta te sperie ?i ncerci s? te mpotrive?ti, te zba?i, n jurul t?u o ntreag? confuzie de sentimente, ?ipete, hohote, aplauze; te zba?i, te mpotrive?ti, vrei s? fugi, vrei s? evadezi  ?i cazi

Te ridici, ?i scuturi gndurile ?i le pui s? se usuce n timp ce prive?ti n jurul t?u ?i g?se?ti pianul pr?fuit al?turat unei imense biblioteci. Sprijinit de un cant al bibliotecii te vezi scriind pe un portativ tot ce ai tr?it, tot ce ai sim?it ?i realizezi c? tu e?ti cel ce s-a trimis pe el ca s? arate c? orice via?? e o carte ?i mai presus de toate c? orice carte f?r? parte e la un pas apropiat de moarte .

Artistul nu e cel ce se impune, artistul poate fi chiar cel ce n-are nume ?i nu artistul define?te-o carte ci ea se define?te prin to?i cei ce-o citesc, prin fiecare in parte. A?a c?  nu ?i fie teama s? creezi, dar nici nu te sfii s? cercetezi ce al?ii au trudit ca s? compun?, ce au luat din Soare ?i au transformat in Lun?.
     

 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X